marți, 4 august 2009

Luna si Soarele

Aspectul feminin al Universului este reprezentat de Lună şi de funcţiile pe care ea le exercită la nivel micro şi macrocosmic. Conform principiului alternanţei, corpurile omului (de la cel mai grosier spre cel mai subtil), din punctul de vedere al genului, se succed după cum urmează:



Pentru a se realiza o completare reală în viaţa de cuplu, este indicat ca primele două corpuri (cel fizic şi cel eteric) ale celor doi parteneri să fie în armonie. Acest lucru se petrece atunci când între cei doi există o diferenţă de vârstă de 4 (patru) ani şi cu condiţia ca femeia să fie cea mai în vârstă. La următorul nivel, trebuie ca Zodiile în care se află "Lunile" natale ale celor doi să fie în aspect de sextil sau trigon, adică elementele care guvernează Semnele respective să se completeze reciproc: Aerul întreţine Focul, Apa hrăneşte Pământul; Focul "consumă" Aerul, Pământul dă un sens Apei. Trebuie ţinut cont şi de faptul că bărbatul (masculinul) are capacitatea de a fecunda femeia (femininul) la nivel fizic, iar femeia (femininul) "fecundează" bărbatul (masculinul) la nivel mental, inspirându-l. De aceea este foarte important ca femeia să aibă un grad foarte ridicat de puritate mentală şi să nu întreţină în forul său interior gânduri ostile, negative pentru că va "otrăvi" involuntar atmosfera cuplului, generând în partenerul său atitudini agresive, distructive. Prin bărbatul său, femeia "obţine" un centru pe care-l îngrijeşte (inclusiv la nivel fizic) întreţinând o atmosferă favorabilă evoluţiei celor doi, în cămin. Femininul are capacitatea de a capta şi "cristaliza" impulsul spiritual, "sămânţa" de lumină, dându-i un corp-formă - şi prin aceasta dă sens impulsului masculin generator. Bărbatul este cel care construieşte un "palat" pentru femeia sa şi putem spune astfel că femeia este factorul civilizator pentru bărbat. Soarele natal din astrogramele celor doi trebuie să fie, ca şi "Lunile" natale, în Semne (Elemente) complementare sau compatibile. La fel şi pentru Ascendent.

Una din funcţiile Lunii este aceea de a reflecta. Acest principiu este foarte bine perceput atunci când urmărim Fazele Lunii. În perioada Lunii Crescătoare, Luna reflectă către Pământ întreaga Înţelepciune a Universului, care este asimilată de către fiinţa umană prin intermediul noilor emoţii pe care le trăieşte şi ideilor la nivel mental. Pe Lună Descrescătoare, Luna "culege" roadele practice ale învăţăturii aduse de ea - este perioada când valorificăm prin faptă cunoaşterea acumulată în cele 15 zile anterioare. Momentul de Lună Plină polarizează elementul feminin - subconştientul, făcând să iasă la iveală ceea ce se află în "spatele" conştienţei solare. Este un moment de maxim magnetism, de natură neptuniană. În momentul de Lună Nouă, atunci când Soarele şi Luna se află în conjuncţie, avem de-a face cu electricitatea uraniană. Prin acest ciclu Soare-Lună, se elaborează în noi înşine, pas-cu- pas, "Nunta Alchimică" - electromagnetismul de natură plutoniană.

Feminitatea - femeia - poate genera în jurul său, atunci când este conştientă de sine (împlinită din punct de vedere fizic, erotic şi sentimental), o atmosferă favorabilă evoluţiei armonioase a potenţialului individual - un mediu ionizat preponderent negativ (asemănător celui pe care-l întâlnim în preajma izvoarelor naturale sau în apropierea fântânilor arteziene).

Lunaritatea este reproductivă, în vreme ce Solaritatea este productivă. Unicitatea şi diferenţierea este dată de Soare, de principiul masculin. Repetitivitatea şi nediferenţierea este apanajul Lunii, principiul feminin. Luna nu aduce nimic nou însă are capacitatea de a conserva, de a "memora" un program pe care-l repetă cu multă fidelitate şi docilitate. Soarele - principiul masculin - face ca lucrurile să se mişte, aduce schimbarea prin impulsul său generator. Când cele două principii se află într-un raport optim, întregul sistem de referinţă are o evoluţie care urmează Legea. Raport optim nu înseamnă întotdeauna 50% feminin şi 50% masculin, decât atunci când sistemul are nevoie - prin Legea Necesităţii - de aceasta. Evoluţia constă în a echilibra cele două principii. Prea multă Lunaritate aduce stagnarea, în vreme ce prea multă Solaritate este distructivă. Un raport ideal ar putea fi cel indicat de Numărul de Aur (1.618), în care partea "mai mică" să fie femininul iar partea "mai mare" masculinul, astfel încât întregul sistem să meargă înainte (impulsul masculin) fără a distruge ceea ce merită păstrat (principiul feminin). Acest raport urmează legile naturale, fapt evidenţiat şi de Şirul lui Fibonacci (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, ...). O aplicaţie interesantă ar putea fi numărul de bărbaţi şi de femei din parlamentul (şi guvernul) unei ţări, încât progresul şi grija socială să se afle într-un echilibru dinamic.
*

Cele trei nevoi fundamentale - primare - ale omului sunt: nevoia de hrană, nevoia sexuală şi cea a unui adăpost (confortul unei locuinţe). O societate responsabilă trebuie să asigure accesul la aceste trei elemente de bază, în mod necondiţionat, dacă vrea să evolueze armonios - altfel, prin reguli şi legi multe se ajunge la perversiune, la pervertirea celor cinci simţurilor, a energiei sexuale şi la alterarea simţului măsurii (a bunului-simţ).

In planul celui de-al 5-lea corp nu mai există diferenţierea, dualitatea eu şi ceilalţi. Al cinci-lea plan poate fi experimentat, trăit pe deplin începând cu vârsta de 28-30 de ani, adică odată cu intrarea lui Saturn în cel de-al 2-lea ciclu al său. Aici există înţelegerea faptului că toţi suntem Unul şi că toţi suntem conectaţi la aceeaşi sursă a vieţii. Aici avem posibilitatea să trăim pe deplin în esenţa învăţăturii: "Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi".

Universul reprezintă diversificarea unităţii şi, conform acestui principiu, fiecare dintre noi este un centru - asta însemnând că o societate e formată din "centre", unicităţi ce comunică între ele şi care participă, fiecare, la bunul mers al Întregului prin caracteristicile individuale cu care este înzestrat. Societatea trebuie mai întâi să ofere, să "investească în elementele sale componenete", adică să trateze şi să respecte pe fiecare ca individualitate, ca unicitate şi abia apoi, la momentul potrivit, acesta (individul) să returneze (să-şi aducă apotrul), prin liber consimţămât (şi nu prin constrângere sau crearea sentimentului de datorie, ci conform firii naturale a lucrurilor), darurile ce i-au fost date spre "creştere", înmulţite de talentul său creator (cu care fiecare este înzestrat), ca participare neîngrădită la bunul mers al vieţii comune (universale).

Individul este un capital, o calitate pe care societatea trebuie să o susţină şi să "o hrănească" din toate punctele de vedere - aici este singurul loc în care capitalismul trebuie promovat. Ceea ce întoarce omul, individul spre ceilalţi este dăruire a propriei bogăţii interioare, o "înmulţire a darurilor", spre bunăstarea şi creşterea calităţii vieţii tuturor celor care aparţin societăţii omeneşti la un moment dat, precum şi urmaşilor acestora - aici este atitudinea socială autentică. Umanitatea, în ansamblul ei, este o mare familie.

*
Societăţile care au conştientizat rolul şi importanţa a elementului feminin în realizarea echilibrului şi dinamismul fundamental al polarităţilor, s-au ocupat de "educarea" adecvată a femeilor şi bărbaţilor conform naturii lor primordiale.
Aşanumita egalitate între sexe a dus la decăderea accelerată a omului, deoarece munca şi expunerea femeii la stres au dus la abrutizarea ei şi la alterarea mecanismelor naturale de echilibrare a energiei, ceea ce, în consecinţă, a dus (indirect) şi la degradarea bărbatului.
În societăţile "primitive" femeia trecea printr-o iniţiere specifică, ceea ce însemna (pe lângă învăţarea artelor şi a îndeletnicirilor casnice) şi cultivarea energiei sexuale şi a artelor erotice.
Într-o relaţie amoroasă, rolul femininului este acela de a face ca energia dinamică a masculinului să circule, în beneficiul ambilor parteneri, fără ca potenţialul masculinului să fie "scurtcircuitat" prin ejaculare.
Putem asemui acest joc al polarităţilor cu cele două operaţiuni necesare realizării dozelor (remediilor) homeopate, în care dinamizarea aparţine masculinului, iar diluţia este atribuită femininului. Cu cât diluţia este mai înaltă, deci orgasmul feminin s-a repetat de mai multe ori, energia devine mai rafinată, astfel încât această potenţare avansată accelerează vibraţia particulelor corpului fizic, punându-l la unison cu frecvenţa luminii spirituale. Energia mentală a femeii se dinamizează şi se rafinează odată cu atingerea şi depăşirea celui de-al patrulea orgasm succesiv.

*

Ceea ce ţine lucrurile unite în coeziune şi armonie absolută este iubirea, care se exprimă prin legea lui "a da şi a lua"- a lua în sensul de a primi.

Universul, Lumea, Cosmosul nu este "condus" de cineva... ci există Legile, Legităţile. Tocmai de aceea, cunoaşterea acestui lucru nu a putut fi "suportată" de aceia care nu erau pregătiţi să-şi asume răspunderea propriilor fapte, gânduri şi idei - şi care au sucombat, în cele din urmă, sub greutatea propriei dorinţe de putere. Ei nu au înţeles că Legea este în toate şi în Tot.

Astrologia studiază aceste Legităţi în mişcare, cu referire strictă la personalitate şi caracter. Ea, astrologia nu poate indica nimic legat de Esenţă, de Martor, de Observator - adică despre ceea ce se află dincolo de aparenţele jocului vieţii. Aceasta poate duce pe cel care nu poate vedea dincolo de aceste aparenţe, la şi mai multă confuzie şi  iluzie. Astrologia este o ştiinţă care trebuie studiată individual (pe "propria piele") şi nu prin ceea ce spun alţii. Astrologia poate "vedea" lucrurile doar până la planul (corpul) al patrulea inclusiv - cel psihic-mental, pentru că ceea ce urmează după acesta poate fi experimentat numai prin meditaţie.

Dorinţele sunt cele care "atrag" un suflet spre încarnare, în sensul că acesta îşi propune să urmeze (experimenteze) nişte lecţii de viaţă (în lumea pământească) pentru a se putea elibera de încărcătura care-l ţine izolat de lumea spirituală, adică pentru a se elibera de iluzia separării de aceasta (de viaţa adevărată, spirituală). În ultimă instanţă, corpul fizic nu este decât imaginea sinelui suprem, a voinţei divine - de aceea nici nu poate exista o vindecare reală dacă nu se ţine cont şi de toate celelalte corpuri ale omului. Orice boală este indiciul interferenţei egoului (a personalităţii egoice) în jocul "energiilor" vieţii, adică al Legilor Universale - iar boala nu vine decât să atenţioneze asupra acestui fapt şi pentru ca, prin suferinţa (mai mare sau mai mică) pe care o aduce, să "plătim" un preţ pentru a ne răscumpăra libertatea şi a aduce mai multă lumină (conştienţă) acolo unde era inconştienţă (întuneric). Atunci când nu există un echilibru perfect între a da şi a lua, apare inevitabil un factor echilibrant ce are menirea să elimine, să dizolve ceea ce împiedică circulaţia luminii, a "energiei" în orice colţ al Universului - fie el spiritual, macrocosmic sau microcosmic.
***
un text de CMS

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu