Dualismul
Odata cu aparitia problemelor in viata unui om apare si ideea de Dumnezeu. Atunci cand esti copil nu ai nici cea mai vaga idee ca lumea este impartita in ceva si alt ceva; totul este o unitate si continuitate completa in sine. Ideea de mai bine nu exista la varsta copilariei primare, totul este asa cum este. Apoi apare dorinta, proiectia, amintirea – mintea invata sa judece, sa clasifice in bun si mai putin bun. Asa apare frica si repulsia fata de “rau” si atasamentul fata de “bine”. Singura diferenta esentiala intre un copil si un om “matur” este ca maturul si-a parasit bucruria si inocenta intregului, a jocului – uitand sa se mai readune in punctul acela intim al unitatii-comuniunii cu propia existenta si fiinta… Dumnezeu a inceput sa fie vazut ca o proiectie a binelui care va veni si nu ca ceva prezent deja.
*
Pentru omul actual, presupusa existenta a unui dumnezeu este cea mai mare piedica in asumarea responsabilitatii de creator - pe care o are. Atunci cand il scoti pe dumnezeu din ecuatia propiei tale vieti, iti dai seama ca nu mai exista un tu si un el, iti dai seama ca totul este Unul... nu te mai poti ascunde in "spatele" existentei unui Dumnezeu, ca in spatele unui parinte dispus sa-si asume responsabilitatile in locul copilului care face pozne, boacane si prostii. Daca Dumnezeu exista, el se afla in spatele tau, alaturi de tine si te secondeaza (te indruma) cu o mana iubitoare, ajutandu-te sa te ridici atunci cand cazi - dar nu iti "iarta" sau te absolva de slabiciunea ta si de minciuna in care traiesti si pe care nu vrei sa ti-o vezi si sa ti-o corectezi (sa o indrepti)
*
Nu exista o lume materiala sau mai putin materiala. Nu exista o lume spirituala sau mai putin spirituala... Impresia existentei unei lumi "materiale" si/sau a uneia spirituale este data de exersarea, rularea mentala repetata a unui "film" despre neputinte si despre abandonul omului de catre sau fata de Ceva-Mult-Mai-Mare-Si-Mai-Iubitor-In-Care-Ne-Simteam-Fericiti. Acest film este o mostenire, o stupiditate primita pe cale educationala si ereditara... Omul trebuie sa recompuna in sine imaginea intregului de care apartine si in care este, pentru a fi una cu Dumnezeu Creatorul - dupa cum spune si Iisus
*
Toate cate sunt, sunt rodul unei singure vointe si asta pentru ca “universul reprezinta diversificarea unitatii”. Dumnezeu si/sau Satana, binele si/sau raul exista doar in raport cu omul, acest “si” nu pare a exista in natura, in lumea animalelor, a plantelor si pietrelor… acest “si” ori “sau” are legatura doar cu mintea umana in care dualismul isi face-de-cap. “Satana” este doar “mana forte” a Totalitatii-Intregului, cea care ne pune fata-in-fata cu propriile noastre slabiciuni pentru a le corecta si isi face “meseria” pentru care a fost creat...
*
De ce trebuie ca ceea ce crede majoritatea sa fie lege pentru toti ? Daca majoritatea este adormita si drogata de povesti cu fat-frumos si bau-bau asta inseamna ca acele povesti sunt adevarate ? Din cauza asta a ajuns omenirea in halul asta si din acelasi motiv au fost haituiti sau ucisi toti cei care au spus adevarul, din vremuri stravechi pana in zilele noastre. Ce mare chestie este si cu invierea asta a lui Isus propavaduita de atata amar de vreme ? Si un fachir sau yoghin poate sta ingropat si “mort” dpdv medical zile intregi si apoi PAC!, ca prin minune, “invie”… Ceea ce au ascuns “oamenii lui Dumnezeu” enoriasilor creduli se refera la a doua nastere care este adevarata inviere din “moarte” – adica trezirea din adormire, din somnul gloatei si egoului, revenirea la viata. In fiecare an vine primavara si natura revine la viata si nimeni nu face nici un tambalau din asta, sau dintr-o samanta cat unghia rasare si creste un copac inalt cat un bloc de zece etaje si nimeni nu se mai minuneaza de acesta minune, pentru ca “e ceva banal”. Dar egoul este consolat: “Isus a murit pe cruce pentru pacatele mele, gata, sunt izbavit ! Ma duc sa tai mielul de Pasti si sa ma imbat manga, ca asa e traditia la noi.” Pentru orice tampenie exista justificare, nu-i asa ?
*
A acumula ceva este o iluzie. Atunci cand incerci sa acumulezi de fapt te lipsesti de energia intregului (de care dispui neconditionat si infinit), pentru ca te lasi dus de (iti concentrezi atentia-energia pe) ideea-iluzie ca iti lipseste ceva si vrei sa umpli acel "gol". In realitate totul este in tine si tu esti in tot. Insasi ideea lipsei creaza boala, suferinta. Nu se poate acumula ceva vreodata, se poate doar intra in rezonanata - cu o idee sau alta... Singurul lucru care se poate "face" este sa lasam ca energia sa circule liber si sa nu o mai blocam in idei inutile si nesanatoase... Este exact ca si cu inotul: ori faci pluta, ori inoti, ori te zbati si te “agati” de apa si iti folosesti aiurea energia… Trebuie doar sa colaborezi, sa conlucrezi cu ea, cu apa, si te va tine la suprafata, nu e nevoie sa te zbati si sa te ineci ca prostu’ singur. Problema este ca uni fac “valuri” in dorinta lor de a “ineca” pe altii, in loc sa pluteasca in voia curentului lor individual interior.. Asta spune Iisus despre sine: “Eu sunt: calea, adevarul si viata.” Se refera cu siguranta la calea, adevarul si viata sa, nu a altuia, ca nu a cerut sa-l imite cineva...
*
...o reevaluare a valorii reale a unei monede nu este o solutie avantajoasa. Daca un stat (guvern) a acumulat aur, argint mai mult decat alte state, asta ar insemna ca e mai avantajat. Ar insemna ca o tara mica precum Brunei, in care exista mult aur si nu numai, sa fie cea care conduce lumea cu moneda sa... asta ar fi logica, nu-i asa? Ideea este ca toata lumea are drepturi egale si ar fi corect ca totul sa fie corect din punct de vedere moral si material. Banul este doar o proiectie mentala, o iluzie, o inventie de-a noastra. Relatiile interumane nu ar trebui sa presupuna existenta unei "monede" pentru ca ar aparea mereu coruptia si coruperea - este doar gandirea nostra cantitativa. Cel care locuieste in Africa intr-o coliba are aceleasi drepturi la educatie, alimentatie sanatoasa, sanatate etc. ca si cel din Europa de Vest. O idee mai buna ar fi ca, conditiile de viata sa se amelioreze si pentru cei care nu au acces inca la confortul unei locuinte, hrana, sanatate, informatie si cultura... sa nu mai existe discrepante. Nimeni nu are vre-o datorie fata de altcineva, din punct de vedere financiar. Ceea ce inrobeste sunt datoriile inventate, in primul rand de catre banci. Tu, ca om, ai oricum dreptul la tot ceea ce exista si poti folosi tot ceea ce exista pentru binele celorlalti, al tuturor. Toata chestia este s-a limitat accesul la instrumentele creatiei cu ajutorul banului, al "pretului", o inventie care antreneaza mintea in jocul "cantitatii" si deci al limitarii. Cineva spunea ca Universul, Creatia se caracterizeaza in primul rand prin abundenta... Insa omul si-a blocat accesul la abundenta pentru ca a crezut ca poate acumula mai mult decat poate duce si ca are mai mult daca altii au mai putin... o stupiditate :) pentru ca nimeni nu are mai putin sau mai mult decat ceilalti - in primul rand implinirea nu consta in cat ai ci in cum esti si in ceea ce oferi, nu in ceea ce primesti.
Daca toata lumea ar avea un venit constant asigurat, care sa permita accesul la toate mijloacele de evolutie atunci, da, un nou sistem financiar "resetat" ar fi o solutie. Oricum, banul in sine, un nou sistem monetar acum, nu e decat o solutie temporara.
Lumina-Intunericul
… Dupa cum este scris si in Biblie, la sfarsitul timpului vom vedea un pamant nou si un soare nou…cu alte cuvinte e vorba de o schimbare de frecventza, la nivel individual, a perceptiei. Iar chestia cu disparitia anumitor obiecte sau lucruri, sa ne gandim la diferenta dintre lumea “reala” si lumea din visele noastre nocturne… cam acelasi lucru inseamna si acest fenomen, visul si realitatea devin unul si acelasi lucru, in sensul ca devenim constienti de propriul subconstient – cel care produce visele noastre, atunci cand dormim. Problema este ca noi nu putem lua cunosterea si semnificatia lucrurilor din lumea “reala” in lumea de “vis” si nici din lumea visului in cea de zi-cu-zi – la nivelul “omului normal”, adica semi-constient sau semi-adormit, la care ne aflam… Lucrurile si fiintele din vis au dimensiuni, forme, manifestari si mai ales semnificatii personale la nivel emotional-sentimental (adica “subiectiv”) aparte pentru fiecare individ.
*
Important este daca iti aduci aminte de tine insuti…”altii” sunt doar o scuza pentru lipsa de responsabilitate de care dai dovada, de cele mai multe ori, fata de tine insuti. Fiecare este singur cu sine insusi si tocmai asta este ceea ce aduce teama, angoasa “vremurilor din urma”, de la “sfarsitul timpului”… Omul devine, este acum asemeni creatorului, sau mai bine zis, realizeaza cat de responsabil este pentru gandurile (si faptele) sale, pentru ca ele se materializeaza sub ochii sai (acesta este dimensiunea “a patra” de care se tot vorbeste). Fara sa devi responsabil nu poti “trece” mai departe si de acest fapt (adevar) nu te poate salva nimeni – nici Sfanul Duh, nici Iisus, nici “Dumnezeu”.
*
Universul este informatie (vie), totul este interconectat iar timpul este o iluzie creata de imposibilitatea mintii noastre “educate” (adica limitate) de a percepe realitatea. Se stie ca omul “normal” foloseste sub 8% din capacitatile creierului. Se va descoperii ca, de fapt, universul este holografic iar mintea noastra este o oglinda a acestuia. Ceea ce e scris in Biblie este o informatie de natura holografica si de aceea apar conexiuni atemporale aparent intamplatoare… adica noi vedem lucrurile liniar in timp liniar, pe linia trecut-prezent-viitor, insa totul exista, se manifesta simultan intr-un prezent continuu..
*
Atunci cand te trezesti dintr-un somn cu vise, iti dai seama ca tot ceea ce ai trait cu cateva clipe in urma nu a fost decat un vis, chiar daca atunci cand visai totul era real si erai absorbit (te identificai) in evenimentele acelui vis la nivel emotional, mental si fizic… Exact acelasi lucru se petrece si la trecerea dintr-o dimensiune intr-alta: tot ceea ce parea realitate la un moment dat devine incosistent, lipsit de “substanta”, pentru ca iti dai seama ca era doar un vis… Toata istoria umanitatii este doar un vis si singura sursa a suferintei este faptul ca ne-am atasat de aceste imagini (umbre) pe care tot noi le-am creat. Atasamentul (teama) da consistenta lucrurilor pe care le consideram apoi o “realitate” consistenta...
*
...se pune problema existentei unei materii, adica problema existentei a ceva care opune o anumita rezistenta in fata dorintei/vointei noastre de a o folosi sau a o modela intr-un fel sau altul...dar trebuie inteles ca aceasta materie este doar o gama da frecvente care aparent se opune soliditatii corpului nostru fizic si care necesita o forta anume pentu a o modela, folosi, manipula - si pare a fi asa tocmai pentru ca incercam sa o accesam prin forta, dar de fapt ea se modeleaza conform necesitatilor, conform Lagii Necesitatii. Totul este un joc al mintii noastre, nimic mai mult de atat si nimic mai putin... Nu poti manipula un vis prin agresiune dar nici nu-l poti lasa sa te domine, pentru ca atunci "cazi" in alt vis - in visul separarii. Ceea ce pare a fi soliditatea unei materii este o lege a Creatiei care spune ca trebuie sa inveti iubirea chiar si atunci cand lucrurile par a fi potrivinice - tocmai de aceea s-a "inventat" densitatea unei materii, pentru a te "lovi" de propria creatie si a o constientiza in toata durerea si bucuria ei, altfel nu te poti ridica din noaptea credintelor tale pe care le-ai cultivat de-a lungul timpului
Stiinta si intelectul
Stiinta (asa cum este ea folosita acum, inca) nu poate afla decat cum functioneaza si din ce este format ceva - cosmosul sau celula - dar cam atat...si cosmosul si celula sunt fenomene ale mintii, deci stiinta afla doar cum functioneaza mintea. Invatam despre piese dar nu stim cum este construit motorul si care sunt planurile sale de constructie. Cand vom avea acces la constiinta, lucrurile se vor vedea altfel...dar stiinta fara constiinta este extrem de periculoasa. Ca stiinta sa devina ceva viu trebuie sa pornim de la constiinta, altfel totul pare un puzzle infinit si naucitor, fara cap si coada, in care totul e permis si nimeni nu este responsabil. Tot ceea ce studiezi, studiezi despre tine si trebuie sa ti se aplice tie insuti, altfel nu exista implinire si bucurie adevarata. Constiinta este unitatea tuturor lucrurilor pentru ca toate sunt in, prin si din ea. Exista viata si dincolo de minte :) Mintea, intelectul nu este finalul, ci doar o etapa, un instrument necesar organizarii si sortarii informatiilor
*
Nu stiu daca unificarea bisericilor este o cale. O unificare a ce ? A ritualurilor religioase ? In mod normal fiecare ar trebui sa aiba propiul "ritual" de purificare in fata luminii si iubirii din care este alcatuita fiinta sa. Pe de alta parte este bine sa ai un indrumator, dar cati mai sunt ? Un indrumator adevarat nu-ti face viata mai usoara si nici nu te ajuta sa ajungi undeva. Singurul lucru pe care-l "face" este sa te ajute sa "cojesti" cat mai mult din frica... frica de tine insuti. Aceasta frica este cea care se ascunde in spatele ritualurilor imprumutate. Dar toti suntem in aceeasi "barca", nu e nimeni mai breaz decat celalalt - totusi e greu sa recunosti asta.
Nu ramane decat sa te confrunti cu suisurile si coborasurile existentei. Atata vreme cat cel sau cei de langa tine iti pun "probleme" este suficient, ai de unde invata :)
In general omului ii place sa traiasca dupa indrumarile, ideile sau legile trasate de un "cineva" pe care il considera o autoritate, tocmai ca sa poata avea o portita de iesire si sa spuna la un moment dat: "uite, vezi ? nu am ajuns nicaieri, nu am ajuns la iluminarea sau fericirea pe care mi-ai promis-o, la linistea pe care credeam ca o s-o ating urmand indrumarile tale !" Egoul este cel care vrea sa traiasca asa, sa se hraneasca cu semipreparate si sa se imbrace in hainele altcuiva. E mai simplu sa iei ceva gata digerat pe jumatate sau in totalitate, dar asa ceva nu te poate hrani pentru ca "substanta nutritiva" se afla numai in agonia si extazul propiei tale experiente cu viata, in alchimia jocului pe care-l traiesti in fiecare clipa.
*
Printre "regulile" existentei Liberului Arbitru, ar fi acestea:
1. Verifica prin propie experienta si traire orice informatie care priveste viata si nu lasa ca ideile altcuiva sa-ti fie lege ci doar un ghid, pentru ca din toate poti culege cate ceva care iti va imbogati intelegerea
2. Dizolva, elimina propria negare de sine, autolimitarea - negatiile de la nivel mental si afectiv-emotional
3. Libertatea inseamna a nu judeca ci doar a intelege...deci nu-ti judeca nici propiile instincte - ca sa poti asimila toate experientele...altfel nu poti spune ca te iubesti
*
Oamenii se revolta atunci cand li se spune ca sunt niste marionete lipsite de vointa proprie si de traire individuala, empatie, iubire etc... nu pentru ca ar fi adevarat acest lucru ci pentru ca "partea intunecata" isi pierde musterii daca individul s-ar vedea si s-ar recunoste asa cum este in realitate, adica ar renunta la falsitatea in care traieste (si din care se "hraneste" si in care traieste aceasta "parte intunecata") si ar incepe sa fie sincer cu sine, incepand astfel sa se vindece regasindu-si echilibrul, in adevar. Toti vrem sa parem si sa credem ca suntem buni, iubitori, inteligenti etc etc... dar doar parem si vrem sa credem ca suntem, nu si suntem asa in realitate. Stiinta actuala vede lucrurile ca evoluand de "jos in sus", ceea ce a dus la concluzia ca legea supravietuirii este legea suprema a universului (castiga cel mai tare), de aici si asa-zisa teorie a lui Darwin despre evolutia speciilor. Se pare insa ca Darwin a spus cu totul altceva, dar ceea ce ce a descoperit el a fost rastalmacit in scopuri "oculte" - el nu a spus ca omul se trage din maimuta ci ca omul a evoluat pe o linie specifica particulara, adica omul e om, maimuta e maimuta, pestele e peste s.a.m.d... Ceea ce dezvaluie embrionologia legat de dezvoltarea embrionului uman ce trece prin stadii ce amintesc de alte animale, indica faptul ca omul este o "suma" a acestora, o sinteza a lor, sinteza facuta de o inteligenta (adica o manifestare a unei constiinte)... si nu ca omul a fost mai intai peste, apoi reptila, pasare, maimuta... Scopul propagarii acestui fals (ca omul "se trage" din maimuta, iar maimuta din alt ceva si tot asa pana la "supa" de cuacervate) este de a mentine ideea ca legea selectiei naturale bazata pe supravietuirea celui mai puternic si mai shmecher, este legea primordiala - de aici frica, competitia, "legea junglei" care sunt o "consecinta fireasca" dar si un scop...caci "asa e viata", cica... cu urmari distructive pentru ca nu este cultivata inteligenta si intelepciunea, ca sa nu mai spunem despre iubire si empatie, ori de libera alegere in deplina constienta. Ideea ca omul este doar o maimuta ceva mai evoluata sau un zombi bio-cibernetic condus doar de reactiile chimice, serveste anumitor interese, ca si indoctrinarea promovata de biserica (ca sa nu-i spun "spalarea creierelor")...
*
Totul este gand... tocmai de aceea, ce rost are sa iti mai repeti in minte ceea ce deja exista ? Te poate face aceasta repetare mai fericit? Sau scenariile pe care ti le creezi despre un subiect sau altul? Asta, adica scenariile sau repetarea, iti da senzatia ca ai totul sub control, ca iti ai propia viata sub control - dar, in realitate, nu faci decat sa te invarti in cerc aiurea in loc sa descoperi ceea ce te face fericit, adica noul, sa experimentezi. Aceasta invartire in propiul cerc de ganduri si obiceiuri este si motivul pentru care este asa de greu sa gasesti un om matur de adevaratelea, pentru ca noi ramanem ancorati in comportamente infantile chiar si la varste inaintate. Singurul lucru pe care il poti reinvata este faptul ca esti creativ - toate celelalte sunt niste prostii care iti atarna de inima si de minte. De fapt manipularea consta in a face mintea unui individ, sau a mai multora, sa vada lumea si viata numai intr-un anume fel - si cu asta se ocupa televiziunea, religia, scoala, familia - in asa masura incat incepi sa crezi ca asa si este. In realitate nu ai facut decat sa predai altora propia ta putere creativa si de discernamant - si asta, in primul rand, pentru faptul ca ai lasat ca ideile altora despre lume si viata sa devina convingerile tale (prea) intime.
*
Daca dai atentie gandurilor ratacitoare, identificandu-te cu ele, atunci devi nefericit - pentru ca nu esti aici (in momentul prezent, la ceea ce faci) nici "acolo" (adica unde ti-ai dori sa fii).. Si asta nu pentru ca in realitate nu ai fi fericit, ci pentru ca tu insuti iti creezi nefericirea si ti-o menti cu aceeasi tenacitate cu care de fapt ai putea sa-ti menti starea de echilibru emotional, adica propia ta stare de bine. Daca te simti sclav, tu dai crezare acestui gand (idee), hranindu-l din propia ta energie, credinta. A trai in Realitate inseamna a nu mai da crezare proiectiilor tale mentale.
*
Este adevarat ca trecutul si viitorul nu au nici o relevanta la nivel de constiinta, pentru ca Totul se petrece acum - insa numai constienta noastra limitata (liniara) percepe secvential lucrurile, inclusiv "vietile trecute", ca fiind sau apartinand unui timp trecut. Iar viitorul este o experienta ce trebuie traita, iar aceasta apartine constintei - de aceea nu poate fi prezis cu exactitate ce se va petrece la un moment dat. Acest "moment dat" este tot un prezent, nu are cum sa fie altfel... Si ce este momentul prezent? Ce exista in momentul prezent? Nimic si totul, in acelasi timp, la un loc.
*
Totul este interconectat, pentru ca apartine aceleiasi constiinte unice. Faptul ca lucrurile sunt separate este doar o aparenta sustinuta de intelegerea noastra fragmentata si de "traditiile" noastre - adica de obisnuintele noastre mentale sustinute prin exercitiu, mostenit genetic/comportamental.
(Cei vechi) ...aveau o “tehnologie” pe care o avem si noi dar o neglijam si pentru ca o neglijam pare a ne neglija si planeta pe noi…”noi” suntem tot ei sau “ei” suntem noi, de aceea apar toate aceste lucruri la suprafata, adica devenim constienti de ele, le “descoperim”… “Ei” cunosteau, erau costienti, aveau acces la informatia vie mult mai intens decat noi, cei de acum. Erau mult mai atenti la ce le spune intuitia, bioritmul planetei si miscarile cerului, iar ceea ce ne-a ramas de la acele civilizatii ca documente nu este doar rezultatul faptului ca au stat cu ochii pe cer. Planetele nu sunt in afara noastra, ele sunt si se misca in noi, dar astrologia este doar o palida forma a stiintei (initiatice) de alta data – in sensul ca, de exemplu, eu imi misc mana si spun “aceasta mana se misca” si incep sa fac presupuneri despre in ce directie o va lua si ce semnificatie are acesta miscare a ei si, daca nu cumva, imi va da o plama. Dar totusi este mana mea si trebuie sa devin constient de asta…altfel ramanem la stadiul de a face calcule si presupuneri in ceea ce priveste rezultatul propiilor noastre actiuni, fara sa realizam ca noi suntem cauza sau sursa principala a unui fenomen sau altul din viata noastra. E adevarat ca nu se poate prevedea ceva la modul absolut 100% sigur, de exemplu cand si cum va cadea o frunza din copac sau ce decizie va lua cineva la un moment dat, dar de fapt asta este si frumusetea…
Solutii mai umane exista si au existat. Viata se organizeaza natural si sanatos, daca ii ascultam soaptele. Nu exista alta alternativa. Oamenii, fiecare dintre noi, sunt Totalitati, Intreguri, Infinituri - si in asta consta libertatea. Orice sistem fragmenteaza autoperceptia de sine ca Totalitate si partializeaza relatia cu ceialti ca de la Toatalitate la Toatalitate. O solutie ar fi ca o societate sa asigure neconditionat accesul la o locuinta si la hrana ca drept "din nastere", precum si la relatii interumane neingradite de vre-o institutie, cum e cea a casatoriei - asta pentru ca lucrurile, energiile sunt in miscare si fiecare are dreptul la evolutie, intr-o relatie sau singur sau asa cum isi doreste. Ceea ce a dus la dezechilibru si distrugere a fost institutionalizarea relatiilor dintre oameni: biserica, partide, casatorie etc. Un alt aspect este existenta legilor si regulilor; cu cat sunt mai multe cu atat abuzurile sunt mai subtile si mai numeroase. In primul rand trebuie sa existe respectul fata de sine si fata de celalalt si fata de alegerile celuilalt. In ceea ce priveste educatia, exista deja alternative importante, cum ar fi educatia waldorf si nu numai. Ideea este ca societatea umana se poate dezvolta si evolua numai si numai atunci cand fiecarui om ii este respectata individualitatea, ii sunt asigurate conditiile naturale de crestere si de dezvoltare la maxim a creativitatii - adica realizarea intregului potential pe care il are.
*
Sunt responsabil pentru ceea ce nu înțeleg ... pentru că trebuie să respect ceea ce nu înțeleg. Când există pace, nu există dorință ... și totul este doar un singur lucru: lumina
*
Pentru omul actual, presupusa existenta a unui dumnezeu este cea mai mare piedica in asumarea responsabilitatii de creator - pe care o are. Atunci cand il scoti pe dumnezeu din ecuatia propiei tale vieti, iti dai seama ca nu mai exista un tu si un el, iti dai seama ca totul este Unul... nu te mai poti ascunde in "spatele" existentei unui Dumnezeu, ca in spatele unui parinte dispus sa-si asume responsabilitatile in locul copilului care face pozne, boacane si prostii. Daca Dumnezeu exista, el se afla in spatele tau, alaturi de tine si te secondeaza (te indruma) cu o mana iubitoare, ajutandu-te sa te ridici atunci cand cazi - dar nu iti "iarta" sau te absolva de slabiciunea ta si de minciuna in care traiesti si pe care nu vrei sa ti-o vezi si sa ti-o corectezi (sa o indrepti)
*
Nu exista o lume materiala sau mai putin materiala. Nu exista o lume spirituala sau mai putin spirituala... Impresia existentei unei lumi "materiale" si/sau a uneia spirituale este data de exersarea, rularea mentala repetata a unui "film" despre neputinte si despre abandonul omului de catre sau fata de Ceva-Mult-Mai-Mare-Si-Mai-Iubitor-In-Care-Ne-Simteam-Fericiti. Acest film este o mostenire, o stupiditate primita pe cale educationala si ereditara... Omul trebuie sa recompuna in sine imaginea intregului de care apartine si in care este, pentru a fi una cu Dumnezeu Creatorul - dupa cum spune si Iisus
*
Toate cate sunt, sunt rodul unei singure vointe si asta pentru ca “universul reprezinta diversificarea unitatii”. Dumnezeu si/sau Satana, binele si/sau raul exista doar in raport cu omul, acest “si” nu pare a exista in natura, in lumea animalelor, a plantelor si pietrelor… acest “si” ori “sau” are legatura doar cu mintea umana in care dualismul isi face-de-cap. “Satana” este doar “mana forte” a Totalitatii-Intregului, cea care ne pune fata-in-fata cu propriile noastre slabiciuni pentru a le corecta si isi face “meseria” pentru care a fost creat...
*
De ce trebuie ca ceea ce crede majoritatea sa fie lege pentru toti ? Daca majoritatea este adormita si drogata de povesti cu fat-frumos si bau-bau asta inseamna ca acele povesti sunt adevarate ? Din cauza asta a ajuns omenirea in halul asta si din acelasi motiv au fost haituiti sau ucisi toti cei care au spus adevarul, din vremuri stravechi pana in zilele noastre. Ce mare chestie este si cu invierea asta a lui Isus propavaduita de atata amar de vreme ? Si un fachir sau yoghin poate sta ingropat si “mort” dpdv medical zile intregi si apoi PAC!, ca prin minune, “invie”… Ceea ce au ascuns “oamenii lui Dumnezeu” enoriasilor creduli se refera la a doua nastere care este adevarata inviere din “moarte” – adica trezirea din adormire, din somnul gloatei si egoului, revenirea la viata. In fiecare an vine primavara si natura revine la viata si nimeni nu face nici un tambalau din asta, sau dintr-o samanta cat unghia rasare si creste un copac inalt cat un bloc de zece etaje si nimeni nu se mai minuneaza de acesta minune, pentru ca “e ceva banal”. Dar egoul este consolat: “Isus a murit pe cruce pentru pacatele mele, gata, sunt izbavit ! Ma duc sa tai mielul de Pasti si sa ma imbat manga, ca asa e traditia la noi.” Pentru orice tampenie exista justificare, nu-i asa ?
*
A acumula ceva este o iluzie. Atunci cand incerci sa acumulezi de fapt te lipsesti de energia intregului (de care dispui neconditionat si infinit), pentru ca te lasi dus de (iti concentrezi atentia-energia pe) ideea-iluzie ca iti lipseste ceva si vrei sa umpli acel "gol". In realitate totul este in tine si tu esti in tot. Insasi ideea lipsei creaza boala, suferinta. Nu se poate acumula ceva vreodata, se poate doar intra in rezonanata - cu o idee sau alta... Singurul lucru care se poate "face" este sa lasam ca energia sa circule liber si sa nu o mai blocam in idei inutile si nesanatoase... Este exact ca si cu inotul: ori faci pluta, ori inoti, ori te zbati si te “agati” de apa si iti folosesti aiurea energia… Trebuie doar sa colaborezi, sa conlucrezi cu ea, cu apa, si te va tine la suprafata, nu e nevoie sa te zbati si sa te ineci ca prostu’ singur. Problema este ca uni fac “valuri” in dorinta lor de a “ineca” pe altii, in loc sa pluteasca in voia curentului lor individual interior.. Asta spune Iisus despre sine: “Eu sunt: calea, adevarul si viata.” Se refera cu siguranta la calea, adevarul si viata sa, nu a altuia, ca nu a cerut sa-l imite cineva...
*
...o reevaluare a valorii reale a unei monede nu este o solutie avantajoasa. Daca un stat (guvern) a acumulat aur, argint mai mult decat alte state, asta ar insemna ca e mai avantajat. Ar insemna ca o tara mica precum Brunei, in care exista mult aur si nu numai, sa fie cea care conduce lumea cu moneda sa... asta ar fi logica, nu-i asa? Ideea este ca toata lumea are drepturi egale si ar fi corect ca totul sa fie corect din punct de vedere moral si material. Banul este doar o proiectie mentala, o iluzie, o inventie de-a noastra. Relatiile interumane nu ar trebui sa presupuna existenta unei "monede" pentru ca ar aparea mereu coruptia si coruperea - este doar gandirea nostra cantitativa. Cel care locuieste in Africa intr-o coliba are aceleasi drepturi la educatie, alimentatie sanatoasa, sanatate etc. ca si cel din Europa de Vest. O idee mai buna ar fi ca, conditiile de viata sa se amelioreze si pentru cei care nu au acces inca la confortul unei locuinte, hrana, sanatate, informatie si cultura... sa nu mai existe discrepante. Nimeni nu are vre-o datorie fata de altcineva, din punct de vedere financiar. Ceea ce inrobeste sunt datoriile inventate, in primul rand de catre banci. Tu, ca om, ai oricum dreptul la tot ceea ce exista si poti folosi tot ceea ce exista pentru binele celorlalti, al tuturor. Toata chestia este s-a limitat accesul la instrumentele creatiei cu ajutorul banului, al "pretului", o inventie care antreneaza mintea in jocul "cantitatii" si deci al limitarii. Cineva spunea ca Universul, Creatia se caracterizeaza in primul rand prin abundenta... Insa omul si-a blocat accesul la abundenta pentru ca a crezut ca poate acumula mai mult decat poate duce si ca are mai mult daca altii au mai putin... o stupiditate :) pentru ca nimeni nu are mai putin sau mai mult decat ceilalti - in primul rand implinirea nu consta in cat ai ci in cum esti si in ceea ce oferi, nu in ceea ce primesti.
Daca toata lumea ar avea un venit constant asigurat, care sa permita accesul la toate mijloacele de evolutie atunci, da, un nou sistem financiar "resetat" ar fi o solutie. Oricum, banul in sine, un nou sistem monetar acum, nu e decat o solutie temporara.
Lumina-Intunericul
Lumina este expresia divinitatii; ea exprima maretia sa...este o lumina vie. Insa numai in intuneric poti "vedea" aceasta lumina si poti redeveni una cu ea. Este lumina din spatele intunericului. Lumina si Intunericul sunt termeni relativi, se raporteaza la un opus sau la un element complementar. In realitate, totul (fiecare particula) pulseaza intre cei doi poli lumina-intuneric sau/si existenta-nonexistenta - de fapt aceasta este si ceea ce exprima simbolul yin-yang - iar aceasta "miscare" nu este doar alternativa, cum ar putea crede mintea stiintifica, ci si simultana. Aceasta "miscare" simultan-alternativa este cea care tine (mentine) totalitatea-intregul-unitatea in sincronicitate - este legea sincronicitatii. Doar datorita fantei mentale si perceptive inguste prin care privim lumea-univresul, lucrurile par a se desfasura intr-o derulare secventiala; totusi, sincronicitatea si simultaneitatea fenomenelor sunt o "alta fateta" a lucrurilor si este nevoie ca ele sa inceapa sa (re)completeze intelegerea umana pentru ca el, omul, sa poata redeveni liber - acestea doua sunt ceea ce inseamna "a face voia lui Dumnezeu", in cadrul celei de-a treia legi care le cuprinde, cea a iubirii.
*
Lumina este singura realitate…si exista o lumina care este alfa-si-omega oricarui lucru. Obisnuinta de a ne hrani a aparut datorita nevoii de a aduce mai multa lumina in organism sau, mai bine zis, de a suplini “lipsa” luminii nealterate din aura. Asta pentru ca am uitat (sau am neglijat) cum sa o accesam direct de la sursa, din cauza interferentelor unor elemente “intunecate” care au tulburat buna functionare a sistemului divin. Aceste interferente sunt turbulentele din planul mental individual si colectiv, generate de “lupta” dintre constiinta si gravitatie. Lumina este informatie, de aceea conteaza cum, cat si cu ce ne hranim. Steaua pe care o vedem “pe cer” se afla in noi. Noi suntem steaua la care privim si de aceea este atat de aproape...
*
Energia orgonica negativa se acumuleaza (formeaza) in atmosfera terestra datorita negativitatii si tendintelor autodistructive prezente in mintea si psihicul uman. Energia orgonica este de fapt “energia” orgasmica, in special cea feminina. Cu cat femeile au mai multe orgasme, cu atat energia orgonica devine pozitiva, adica benefica, iar cea negativa se disperseaza (isi schimba polaritatea). Energia orgonica este prezenta peste tot insa rezonam cu ea numai atunci cand suntem intr-o stare de iubire atotcuprinzatoare.
Alte dimensiuni
*
Important este daca iti aduci aminte de tine insuti…”altii” sunt doar o scuza pentru lipsa de responsabilitate de care dai dovada, de cele mai multe ori, fata de tine insuti. Fiecare este singur cu sine insusi si tocmai asta este ceea ce aduce teama, angoasa “vremurilor din urma”, de la “sfarsitul timpului”… Omul devine, este acum asemeni creatorului, sau mai bine zis, realizeaza cat de responsabil este pentru gandurile (si faptele) sale, pentru ca ele se materializeaza sub ochii sai (acesta este dimensiunea “a patra” de care se tot vorbeste). Fara sa devi responsabil nu poti “trece” mai departe si de acest fapt (adevar) nu te poate salva nimeni – nici Sfanul Duh, nici Iisus, nici “Dumnezeu”.
*
Universul este informatie (vie), totul este interconectat iar timpul este o iluzie creata de imposibilitatea mintii noastre “educate” (adica limitate) de a percepe realitatea. Se stie ca omul “normal” foloseste sub 8% din capacitatile creierului. Se va descoperii ca, de fapt, universul este holografic iar mintea noastra este o oglinda a acestuia. Ceea ce e scris in Biblie este o informatie de natura holografica si de aceea apar conexiuni atemporale aparent intamplatoare… adica noi vedem lucrurile liniar in timp liniar, pe linia trecut-prezent-viitor, insa totul exista, se manifesta simultan intr-un prezent continuu..
*
Atunci cand te trezesti dintr-un somn cu vise, iti dai seama ca tot ceea ce ai trait cu cateva clipe in urma nu a fost decat un vis, chiar daca atunci cand visai totul era real si erai absorbit (te identificai) in evenimentele acelui vis la nivel emotional, mental si fizic… Exact acelasi lucru se petrece si la trecerea dintr-o dimensiune intr-alta: tot ceea ce parea realitate la un moment dat devine incosistent, lipsit de “substanta”, pentru ca iti dai seama ca era doar un vis… Toata istoria umanitatii este doar un vis si singura sursa a suferintei este faptul ca ne-am atasat de aceste imagini (umbre) pe care tot noi le-am creat. Atasamentul (teama) da consistenta lucrurilor pe care le consideram apoi o “realitate” consistenta...
*
...se pune problema existentei unei materii, adica problema existentei a ceva care opune o anumita rezistenta in fata dorintei/vointei noastre de a o folosi sau a o modela intr-un fel sau altul...dar trebuie inteles ca aceasta materie este doar o gama da frecvente care aparent se opune soliditatii corpului nostru fizic si care necesita o forta anume pentu a o modela, folosi, manipula - si pare a fi asa tocmai pentru ca incercam sa o accesam prin forta, dar de fapt ea se modeleaza conform necesitatilor, conform Lagii Necesitatii. Totul este un joc al mintii noastre, nimic mai mult de atat si nimic mai putin... Nu poti manipula un vis prin agresiune dar nici nu-l poti lasa sa te domine, pentru ca atunci "cazi" in alt vis - in visul separarii. Ceea ce pare a fi soliditatea unei materii este o lege a Creatiei care spune ca trebuie sa inveti iubirea chiar si atunci cand lucrurile par a fi potrivinice - tocmai de aceea s-a "inventat" densitatea unei materii, pentru a te "lovi" de propria creatie si a o constientiza in toata durerea si bucuria ei, altfel nu te poti ridica din noaptea credintelor tale pe care le-ai cultivat de-a lungul timpului
Stiinta si intelectul
Stiinta (asa cum este ea folosita acum, inca) nu poate afla decat cum functioneaza si din ce este format ceva - cosmosul sau celula - dar cam atat...si cosmosul si celula sunt fenomene ale mintii, deci stiinta afla doar cum functioneaza mintea. Invatam despre piese dar nu stim cum este construit motorul si care sunt planurile sale de constructie. Cand vom avea acces la constiinta, lucrurile se vor vedea altfel...dar stiinta fara constiinta este extrem de periculoasa. Ca stiinta sa devina ceva viu trebuie sa pornim de la constiinta, altfel totul pare un puzzle infinit si naucitor, fara cap si coada, in care totul e permis si nimeni nu este responsabil. Tot ceea ce studiezi, studiezi despre tine si trebuie sa ti se aplice tie insuti, altfel nu exista implinire si bucurie adevarata. Constiinta este unitatea tuturor lucrurilor pentru ca toate sunt in, prin si din ea. Exista viata si dincolo de minte :) Mintea, intelectul nu este finalul, ci doar o etapa, un instrument necesar organizarii si sortarii informatiilor
*
Nu stiu daca unificarea bisericilor este o cale. O unificare a ce ? A ritualurilor religioase ? In mod normal fiecare ar trebui sa aiba propiul "ritual" de purificare in fata luminii si iubirii din care este alcatuita fiinta sa. Pe de alta parte este bine sa ai un indrumator, dar cati mai sunt ? Un indrumator adevarat nu-ti face viata mai usoara si nici nu te ajuta sa ajungi undeva. Singurul lucru pe care-l "face" este sa te ajute sa "cojesti" cat mai mult din frica... frica de tine insuti. Aceasta frica este cea care se ascunde in spatele ritualurilor imprumutate. Dar toti suntem in aceeasi "barca", nu e nimeni mai breaz decat celalalt - totusi e greu sa recunosti asta.
Nu ramane decat sa te confrunti cu suisurile si coborasurile existentei. Atata vreme cat cel sau cei de langa tine iti pun "probleme" este suficient, ai de unde invata :)
In general omului ii place sa traiasca dupa indrumarile, ideile sau legile trasate de un "cineva" pe care il considera o autoritate, tocmai ca sa poata avea o portita de iesire si sa spuna la un moment dat: "uite, vezi ? nu am ajuns nicaieri, nu am ajuns la iluminarea sau fericirea pe care mi-ai promis-o, la linistea pe care credeam ca o s-o ating urmand indrumarile tale !" Egoul este cel care vrea sa traiasca asa, sa se hraneasca cu semipreparate si sa se imbrace in hainele altcuiva. E mai simplu sa iei ceva gata digerat pe jumatate sau in totalitate, dar asa ceva nu te poate hrani pentru ca "substanta nutritiva" se afla numai in agonia si extazul propiei tale experiente cu viata, in alchimia jocului pe care-l traiesti in fiecare clipa.
*
A incerca sa dovedesti existenta sau nonexistenta unui Dumnezeu este un efort inutil, un consum stupid de energie care nu ne aduce nici un beneficiu. Daca tu crezi ca exista, foarte bine, sa fii sanatos! – dar nu inseamna ca trebuie sa convingi pe cineva ca ai dreptate. Poate ca te inseli si intr-adevar chiar nu exista Dumnezeu… Cei care au nevoie de un Dumnezeu la care sa se roage si il personifica intr-un fel sau altul si pe care dau vina pentru pe neimplinirile lor cu “asa a vrut Domnul”, sunt cei care au asteptari prea mari si nerealiste de la viata si nu vor sa isi asume responsabilitatea pentru ceea ce fac si pentru ceea ce gandesc; au nevoie de iertarea si aprobarea cuiva “mai tare decat ei” care “sa le dea ceva”, incusiv “forta de a invinge pacatul”, de parca nu ei sunt cei care isi fac rau lor insisi si altora, uneori cu buna-stiinta – din placerea sadica de a se simti victima sau tortionar… Diavolul apare acolo unde nu vrei sa recunosti propia ta implicare si vina in ceea ce nu-ti place si care este tot parte din tine. Cand dai vina pe Diavol sau pe Dumnezeu, te negi pe tine si te privezi singur de libertate. Dumnezeu si diavolul sunt doua inventii ale oamenilor care nu inteleg ca a nega ceva inseamna automat a atrage “altceva” care sa iti infirme negarea – tocmai pentru ca totul este o unitate, un intreg, iar impartirile apartin mintii care “gandeste” cantitativ si nu vede padurea din cauza copacilor.
Ateismul este tot un fel de religie, care se bazeaza tot pe indoctrinare. Omul este, in general, tentat sa idolatrizeze ceva si mai ales pe cineva; sa creada ca ceva “bun”, pe care poate ca si l-a dorit, i se trage de la Dumnezeu – iar ceva “rau” sau neplacut, de care i-a fost frica, ca venind de la Satana. Totusi, daca exista un Dumnezeu atoatefacator, omniprezent, atoatecunoscator, inteligenta suprema, putea sa creeze ceva care sa i se opuna lui insusi? La fel, cei care cred ca lumea este
doar rezultatul interactiunii mecanice dintre particulele fizice, cum isi explica existena materiei in sine si a legilor care guverneaza anifestarile din lumea fizica?
Ateismul este tot un fel de religie, care se bazeaza tot pe indoctrinare. Omul este, in general, tentat sa idolatrizeze ceva si mai ales pe cineva; sa creada ca ceva “bun”, pe care poate ca si l-a dorit, i se trage de la Dumnezeu – iar ceva “rau” sau neplacut, de care i-a fost frica, ca venind de la Satana. Totusi, daca exista un Dumnezeu atoatefacator, omniprezent, atoatecunoscator, inteligenta suprema, putea sa creeze ceva care sa i se opuna lui insusi? La fel, cei care cred ca lumea este
doar rezultatul interactiunii mecanice dintre particulele fizice, cum isi explica existena materiei in sine si a legilor care guverneaza anifestarile din lumea fizica?
Adica, mai bine, cum s-ar zice: to be… and not to be… this is it !
Liberul Arbitru
Liberul Arbitru
Printre "regulile" existentei Liberului Arbitru, ar fi acestea:
1. Verifica prin propie experienta si traire orice informatie care priveste viata si nu lasa ca ideile altcuiva sa-ti fie lege ci doar un ghid, pentru ca din toate poti culege cate ceva care iti va imbogati intelegerea
2. Dizolva, elimina propria negare de sine, autolimitarea - negatiile de la nivel mental si afectiv-emotional
3. Libertatea inseamna a nu judeca ci doar a intelege...deci nu-ti judeca nici propiile instincte - ca sa poti asimila toate experientele...altfel nu poti spune ca te iubesti
*
Oamenii se revolta atunci cand li se spune ca sunt niste marionete lipsite de vointa proprie si de traire individuala, empatie, iubire etc... nu pentru ca ar fi adevarat acest lucru ci pentru ca "partea intunecata" isi pierde musterii daca individul s-ar vedea si s-ar recunoste asa cum este in realitate, adica ar renunta la falsitatea in care traieste (si din care se "hraneste" si in care traieste aceasta "parte intunecata") si ar incepe sa fie sincer cu sine, incepand astfel sa se vindece regasindu-si echilibrul, in adevar. Toti vrem sa parem si sa credem ca suntem buni, iubitori, inteligenti etc etc... dar doar parem si vrem sa credem ca suntem, nu si suntem asa in realitate. Stiinta actuala vede lucrurile ca evoluand de "jos in sus", ceea ce a dus la concluzia ca legea supravietuirii este legea suprema a universului (castiga cel mai tare), de aici si asa-zisa teorie a lui Darwin despre evolutia speciilor. Se pare insa ca Darwin a spus cu totul altceva, dar ceea ce ce a descoperit el a fost rastalmacit in scopuri "oculte" - el nu a spus ca omul se trage din maimuta ci ca omul a evoluat pe o linie specifica particulara, adica omul e om, maimuta e maimuta, pestele e peste s.a.m.d... Ceea ce dezvaluie embrionologia legat de dezvoltarea embrionului uman ce trece prin stadii ce amintesc de alte animale, indica faptul ca omul este o "suma" a acestora, o sinteza a lor, sinteza facuta de o inteligenta (adica o manifestare a unei constiinte)... si nu ca omul a fost mai intai peste, apoi reptila, pasare, maimuta... Scopul propagarii acestui fals (ca omul "se trage" din maimuta, iar maimuta din alt ceva si tot asa pana la "supa" de cuacervate) este de a mentine ideea ca legea selectiei naturale bazata pe supravietuirea celui mai puternic si mai shmecher, este legea primordiala - de aici frica, competitia, "legea junglei" care sunt o "consecinta fireasca" dar si un scop...caci "asa e viata", cica... cu urmari distructive pentru ca nu este cultivata inteligenta si intelepciunea, ca sa nu mai spunem despre iubire si empatie, ori de libera alegere in deplina constienta. Ideea ca omul este doar o maimuta ceva mai evoluata sau un zombi bio-cibernetic condus doar de reactiile chimice, serveste anumitor interese, ca si indoctrinarea promovata de biserica (ca sa nu-i spun "spalarea creierelor")...
*
Totul este gand... tocmai de aceea, ce rost are sa iti mai repeti in minte ceea ce deja exista ? Te poate face aceasta repetare mai fericit? Sau scenariile pe care ti le creezi despre un subiect sau altul? Asta, adica scenariile sau repetarea, iti da senzatia ca ai totul sub control, ca iti ai propia viata sub control - dar, in realitate, nu faci decat sa te invarti in cerc aiurea in loc sa descoperi ceea ce te face fericit, adica noul, sa experimentezi. Aceasta invartire in propiul cerc de ganduri si obiceiuri este si motivul pentru care este asa de greu sa gasesti un om matur de adevaratelea, pentru ca noi ramanem ancorati in comportamente infantile chiar si la varste inaintate. Singurul lucru pe care il poti reinvata este faptul ca esti creativ - toate celelalte sunt niste prostii care iti atarna de inima si de minte. De fapt manipularea consta in a face mintea unui individ, sau a mai multora, sa vada lumea si viata numai intr-un anume fel - si cu asta se ocupa televiziunea, religia, scoala, familia - in asa masura incat incepi sa crezi ca asa si este. In realitate nu ai facut decat sa predai altora propia ta putere creativa si de discernamant - si asta, in primul rand, pentru faptul ca ai lasat ca ideile altora despre lume si viata sa devina convingerile tale (prea) intime.
*
Daca dai atentie gandurilor ratacitoare, identificandu-te cu ele, atunci devi nefericit - pentru ca nu esti aici (in momentul prezent, la ceea ce faci) nici "acolo" (adica unde ti-ai dori sa fii).. Si asta nu pentru ca in realitate nu ai fi fericit, ci pentru ca tu insuti iti creezi nefericirea si ti-o menti cu aceeasi tenacitate cu care de fapt ai putea sa-ti menti starea de echilibru emotional, adica propia ta stare de bine. Daca te simti sclav, tu dai crezare acestui gand (idee), hranindu-l din propia ta energie, credinta. A trai in Realitate inseamna a nu mai da crezare proiectiilor tale mentale.
*
Este adevarat ca trecutul si viitorul nu au nici o relevanta la nivel de constiinta, pentru ca Totul se petrece acum - insa numai constienta noastra limitata (liniara) percepe secvential lucrurile, inclusiv "vietile trecute", ca fiind sau apartinand unui timp trecut. Iar viitorul este o experienta ce trebuie traita, iar aceasta apartine constintei - de aceea nu poate fi prezis cu exactitate ce se va petrece la un moment dat. Acest "moment dat" este tot un prezent, nu are cum sa fie altfel... Si ce este momentul prezent? Ce exista in momentul prezent? Nimic si totul, in acelasi timp, la un loc.
*
Totul este interconectat, pentru ca apartine aceleiasi constiinte unice. Faptul ca lucrurile sunt separate este doar o aparenta sustinuta de intelegerea noastra fragmentata si de "traditiile" noastre - adica de obisnuintele noastre mentale sustinute prin exercitiu, mostenit genetic/comportamental.
*
(Cei vechi) ...aveau o “tehnologie” pe care o avem si noi dar o neglijam si pentru ca o neglijam pare a ne neglija si planeta pe noi…”noi” suntem tot ei sau “ei” suntem noi, de aceea apar toate aceste lucruri la suprafata, adica devenim constienti de ele, le “descoperim”… “Ei” cunosteau, erau costienti, aveau acces la informatia vie mult mai intens decat noi, cei de acum. Erau mult mai atenti la ce le spune intuitia, bioritmul planetei si miscarile cerului, iar ceea ce ne-a ramas de la acele civilizatii ca documente nu este doar rezultatul faptului ca au stat cu ochii pe cer. Planetele nu sunt in afara noastra, ele sunt si se misca in noi, dar astrologia este doar o palida forma a stiintei (initiatice) de alta data – in sensul ca, de exemplu, eu imi misc mana si spun “aceasta mana se misca” si incep sa fac presupuneri despre in ce directie o va lua si ce semnificatie are acesta miscare a ei si, daca nu cumva, imi va da o plama. Dar totusi este mana mea si trebuie sa devin constient de asta…altfel ramanem la stadiul de a face calcule si presupuneri in ceea ce priveste rezultatul propiilor noastre actiuni, fara sa realizam ca noi suntem cauza sau sursa principala a unui fenomen sau altul din viata noastra. E adevarat ca nu se poate prevedea ceva la modul absolut 100% sigur, de exemplu cand si cum va cadea o frunza din copac sau ce decizie va lua cineva la un moment dat, dar de fapt asta este si frumusetea…
Noua societate
Solutii mai umane exista si au existat. Viata se organizeaza natural si sanatos, daca ii ascultam soaptele. Nu exista alta alternativa. Oamenii, fiecare dintre noi, sunt Totalitati, Intreguri, Infinituri - si in asta consta libertatea. Orice sistem fragmenteaza autoperceptia de sine ca Totalitate si partializeaza relatia cu ceialti ca de la Toatalitate la Toatalitate. O solutie ar fi ca o societate sa asigure neconditionat accesul la o locuinta si la hrana ca drept "din nastere", precum si la relatii interumane neingradite de vre-o institutie, cum e cea a casatoriei - asta pentru ca lucrurile, energiile sunt in miscare si fiecare are dreptul la evolutie, intr-o relatie sau singur sau asa cum isi doreste. Ceea ce a dus la dezechilibru si distrugere a fost institutionalizarea relatiilor dintre oameni: biserica, partide, casatorie etc. Un alt aspect este existenta legilor si regulilor; cu cat sunt mai multe cu atat abuzurile sunt mai subtile si mai numeroase. In primul rand trebuie sa existe respectul fata de sine si fata de celalalt si fata de alegerile celuilalt. In ceea ce priveste educatia, exista deja alternative importante, cum ar fi educatia waldorf si nu numai. Ideea este ca societatea umana se poate dezvolta si evolua numai si numai atunci cand fiecarui om ii este respectata individualitatea, ii sunt asigurate conditiile naturale de crestere si de dezvoltare la maxim a creativitatii - adica realizarea intregului potential pe care il are.
*
Ce inseamna a-ti cunoaste valoarea? Oare “a nu-ti cunoaste valoarea” nu este cumva o calitate in sine – un atribut al iubirii, al dumnezeirii?
Nu reiese de nicaieri ca femeia este mai buna decat barbatul sau ca barbatul e superior femeii. Mai bine am recunoaste calitatile femeilor decat sa le negam.
“Calitatile” masculine par a fi superioare pentru ca lumea asta este construita (inca) pe fundamentul competitiei si al fortei, altfel nu ar avea o insemnatate atat de mare cum li se da.
Nu reiese de nicaieri ca femeia este mai buna decat barbatul sau ca barbatul e superior femeii. Mai bine am recunoaste calitatile femeilor decat sa le negam.
“Calitatile” masculine par a fi superioare pentru ca lumea asta este construita (inca) pe fundamentul competitiei si al fortei, altfel nu ar avea o insemnatate atat de mare cum li se da.
*
Frica de 'moarte' este 'frica' de nemurire.
Noi nu trecem prin viata ci viata trece prin noi.
*Frica de 'moarte' este 'frica' de nemurire.
Noi nu trecem prin viata ci viata trece prin noi.
Sunt responsabil pentru ceea ce nu înțeleg ... pentru că trebuie să respect ceea ce nu înțeleg. Când există pace, nu există dorință ... și totul este doar un singur lucru: lumina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu